Arhive blog

Cugetare (23).

          Mă uit în jur și aș mai vrea să mă-ntorc în locurile-n care am mai fost cândva. Să îmbrățișez cu privirea tot ce nu pot lua acasă, să simt ce degetele n-au simțit. Aș vrea să îi șoptesc toamnei că n-am uitat-o și că-i urmăresc lacrimile ce le varsă-n fiecare an… Nu vrea să plece, ar vrea să se mai joace un pic cu frunzele copacilor…să le coloreze mai frumos. Vrea să mă facă să-mi fie dor…

          Toamnă, adu-mă înapoi aici, acasă!

Lasă-mi scris pe-o frunză că nu m-au părăsit cuvintele, căci mi-e dor și doare. 

frunza-toamna-felicitare-animata

Sursa foto

Anunțuri

Cugetare (20). – Divina toamnă

          Mi-aduc aminte toamna anului trecut, atât de roditoare și frumoasă…și toamna acestui an este la fel de mirobolantă. În drumul meu spre casă am fost însoțită de ea, de toamnă. Îmi vorbea duios, îmi oferea liniște, multe zâmbete și multă uimire. Singurele cuvinte ce reușeam să le rostesc, privind culorile din jurul meu, erau „ce culori superbe, cât de frumoasă-i toamna”…repetam aceste cuvinte uitându-mă în stânga și-n dreapta…kilometri întregi .

          Mă puneam în situații contradictorii. Îmi ziceam că parcă fiecare anotimp în parte are ceva al său, dar mereu concluzionam că toamna-i mai presus de toate celelalte. Atâta culoare ce-mi pătrunde pe sub piele, mă face să-mi ridic colțurile gurii și să ofer lumii un zâmbet curat.

          Toamna asta mă ține-n viață,

          dar îmi taie și răsuflarea…

          Mă liniștește,

          dar mă și bulversează…

         

          Oh, toamnă, încântătoare ești,

          mă simt precum în povești.

          Îmi invadezi irisul,

          și-mi purifici sufletul.

         

          Mă lași fără cuvinte, dragă toamnă, dar tot ție ți-aș dedica-ntreaga mea viață.

Această prezentare necesită JavaScript.

Toamna şi cu mine (versuri fără noimă)

E toamnă afară, e toamnă şi în suflet

se-ngălbenesc frunzele, dar şi sufletul rugineşte

cad frunze, şi cad şi eu cu ele…

Călcate sunt de nepăsători,

călcată sunt şi eu…

Întinse pe asfaltul rece zac,

strivit e şi sufletul meu buimac…

%d blogeri au apreciat asta: