Darul suprem

Vremuri trecute, dar versuri încă vii. ✔ ツ

Marius Crăciun

Când deschizi pentru prima dată ochii,
Dai faţă-n faţă cu darul suprem
Nu lasa viaţa în mâna sorţii
Această secundă e un cuget etern

Simţi uneori cum inima pocneşte
Sufletul în tine vuieşte
Oasele-ţi trosnesc
Închide ochii, asta în viaţă e ceva firesc

De multe ori spui că nu mai vrei
Că tu n-ai rost şi nici nu te alegi cu ce vrei
Vrei leşul tău să stea sub pământ
Lasă moartea să fie hrană pentru diavolul flămând

Am trecut prin clipe grele
Trec şi-acum şi-s poate zile negre
Tot ce am înţeles într-un final
Iubirea te face normal cum un val se sparge de mal

Nu trebuie să spui că nu mai poţi
Ce ţi se da e pentru că în tine-s mulţi roboţi
Poţi duce orice greutate-n spate
Cu toate astea rămâi drept şi demn cu fruntea spre stelele curate

Stai în genunchi cu praf în gură
Durerea…

Vezi articol original 18 cuvinte mai mult

Posted on 13/10/2015, in Uncategorized. Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. ce este libertatea???

  2. ne intrebam impreuna… poate asa vom gasi ceva, cat de cat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: