Creion fără cuvinte

          Îmi este din ce în ce mai greu să-mi găsesc cuvintele…m-au abandonat. Nu ştiu şi nu înţeleg de ce n-au mai ales drumul către mine. Mă întristez. Sunt incapabilă să le aduc pe drumul meu. Pustietatea a pus stăpânire pe mintea mea, pe gândurile mele…cred că acesta-i sfârşitul….Sau poate că nu?!

          Le-am lăsat cuvintelor timpul necesar să se aşeze într-o mină de creion, dar am observat târziu că nici creionul nu mai există…

Pencil_by_BorregueroSursa foto

          Ţin un creion în palma mea, mă uit la el, nu văd nimic…ce înainte îmi era de mare ajutor, acum e doar un obiect. Poate aşa era şi atunci, doar un obiect, dar eu îl vedeam precum un creion magic, ce mă ajuta să aştern mii de cuvinte cu o uşurinţă ce şi pe mine mă speria. 

          În jurul meu era magie de fiecare dată când vedeam fotografii ce-mi ofereau inspiraţie şi primul impuls era să încep să las frâu liber gândurilor, cuvintelor.

           A fost o perioadă şi s-a dus…probabil a apus.

To be continued….I hope!

Posted on 11/09/2014, in Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink. 55 comentarii.

  1. Of, Loredana… Nu e asa trist cum vezi tu. Ori e un impas peste care mintea ta nu vrea sa treaca, si asta din cauze exterioare, ori intr-adevar trebuie sa treci la un alt nivel. Sa descoperi ceva in tine care sa umple golul cuvintelor.
    Poate ca apoi, ele vor reveni.

  2. Eu sper,cred,că va veni curând continuarea !!!
    Cine s-a „ocupat” odată cu cuvintele se va „ocupa” cu ele întotdeauna🙂
    capul sus !!!

  3. Eh, au plecat în vacantă, revin ele😉
    Sper că totul e bine🙂

  4. Poate ca atat a fost timpul lor si trevin mai tarziu, sau nu mai revin pentru ca urmeaza sa faci altceva. Subconstientul tau stie mai bine. Pe de alta parte, observ ca a disparut Mraconia (nu stiu daca stii blogul lui, cred ca da) si nici macar nu a dat vreun semn.😦 Eu as fi preferat sa nu mai scrie, daca asa a decis, dar sa-si lase postarile deja existente vizibile macar…. asa si cu tine, lasa totusi blogul deschis si mai vezi tu cu timpul. Multa lume ia pauze, lungi sau scurte, fara sa insemne ceva rau. Pup….🙂

  5. „Pustietatea a pus stăpânire pe mintea mea, pe gândurile mele…cred că acesta-i sfârşitul….Sau poate că nu?!” nu pot sa cred!!!! Cum arata pustietatea ta?

  6. … Si unui izvor ii trebuie timp sa isi adune ape
    Cand trecatorii au sorbit tot ce-n caus incape!
    De-aceea, lasa linistea in tine sa coboare…
    Ca vezi doar bine, pe aici, tot mai trec caprioare!

  7. Nu scapi de cuvinte, e doar un impas, in spatele meu e o poveste care poate confirma asta, rabdare si capul sus! Cuvintele vin cand vor ele nu cand vrem noi🙂

  8. In pustietate gasim de multe ori ceea ce in alta parte nu… tacerea ne ajuta sa ne adunam toate particulele de care avem nevoie in momentul oportun. Inspiratie de frumos iti doresc!

  9. Be continued.

  10. Fara creion, fara cuvinte, si totusi ai scris🙂

  11. Poate ca ai nevoie, acum, sa vorbesti cu tine, nu cu cei din jur. Sa faci o pauza de la comunicarea cu exteriorul, pentru a te regasi pe tine insati, pentru a asculta glasul din interiorul tau.

  12. adevaratele infrangeri… sunt renuntarile la vis… asa zicea poetul intr-un vers…
    priveste creionul cu sufletul… nu cu ochi… si asa, din el vor curge cuvintele-n asternerea lor minunata… dealtfel.. doar fireasca pentru tine…

  13. o emoție puternică aduce cu ea ideile ce acum îți lipsesc; ai ajuns la o stare de echilibru, pe care ai visat-o și pentru care ai vibrat în scrieri; atingându-ți scopul, brusc ai impresia că ai rămas fără „obiectul luptei” tale interioare, cea generatoare de idei; e doar o impresie; fixează-ți o nouă țintă și luptă pentru ea; vei înflori!!!!!!

  14. cuvintele se vor lasa gasite de tine, daca si când vei decide sa le cauti… tare-as dori sa-ti (re)apara un zâmbet în privirea-ti duioasa, dar trista… stii engleza, asa ca iata 4 versuri ce-mi sunt deviza de câteva decenii:🙂
    „It matters not how strait the gate,
    How charged with punishments the scroll,
    I am the master of my fate,
    I am the captain of my soul…”(William Ernest Henley)
    * * *
    curaj si tot înainte pe baricadele vietii, Doamna Buciumeanu…❤

    • Mă înclin în faţa d-voastră şi vă mulţumesc foarte mult pentru încurajări. Minunate versuri, o să mi le ataşez lângă suflet drept amintire, şi optimism oferit din partea d-voastră.
      Vă îmbrăţişez cu mult drag!❤

  15. E ceva în eter, o perturbare a Forţei. O simt şi eu de mult, probabil deodată cu tine. Posibil să afecteze numai anumite persoane, după criterii necunoscute. Nu putem face decît să aşteptăm să treacă şi eventual să profităm de micile pusee de inspiraţie permise.😉

    Răbdare deci şi un creion întotdeauna la îndemînă – preferabil nu unul din ceară ca cel din desen!😀

  16. To be continue…I hope!

  17. Admirabile fotografii! Îți spun aici pentru că era prea mare coada celor care asteptau la comentarii.. Have a wonderful week! …and Happy Thanksgiving Day ( I live in Canada)!

  18. Fii puternică….Te îmbrățișez cu cuvinte până la suflet!

  19. O sa revina! Lasa muzica sa te mangaie, iar cuvintele o sa revina la tine atrase de sunetul muzicii…

  20. Ei, dar ele nu au dispărut! Încă sunt acolo, doar că trebuie să găseşti canalul dintre suflet şi.. creion.
    Şi pustietatea e frumoasă. O spun, deoarece am trăit-o şi o trăiesc. Poţi găsi multe în ea, inclusiv pe tine.
    Capul sus, draga mea! Vine toamna peste noi..
    Pupici cu drag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: