Testament blogosferic

          Vă voi scrie câteva cuvinte despre mine (trup şi suflet).

10178037_627352037334931_2789947347241209236_nSursa foto

          Trupul meu a început să se micşoreze, să se estompeze. Sunt din ce în ce mai slăbită. Am presimţiri ce nu-mi dau pace, zi şi noapte.

          Psihic mă aflu sub orice stadiu. Singurul lucru ce-l văd este pământul, asta pentru că merg doar cu capul în jos. Mai ridic din când în când chipul atunci când sunt nevoită să zâmbesc celor ce vor să-mi vorbească, şi atunci îmi folosesc zâmbetul meu ce în realitatea mea nu există, nu pentru că aş avea ceva cu cineva, ci pentru că celor din jur trebuie să le oferim zâmbete. Pentru că oamenii nu trebuie să vadă durerea din spatele acelor zâmbete (fiecare va simţi sau nu, dacă ofer zâmbete sincere şi deschise sau nu).

          De-o perioadă şi zâmbetul a obosit să se mintă singur…

          Mă retrag din universul meu scris, dar o să vă vizitez pe toţi ca şi până acum.

          Renunţ la mine, dar nu şi la voi.

Posted on 26/05/2014, in Uncategorized. Bookmark the permalink. 116 comentarii.

  1. Ultimul rând nu o să-mi dea pace, dacă nu-ţi las câteva cuvinte, aici, acum. Există un singur om la care nu ai voie să renunți niciodată, nici măcar metaforic. TU.
    Dar tu ştii cu siguranță asta.🙂

  2. confucius48

    Daca renunti la tine, renunti si la noi. Doar tu poti fi cu noi, doar tu ne poti oferi zambete, Nu inceta sa-ti pese de tine, daca vrei sa-ti pese de noi.
    Fara tine, tu nu mai esti noi.
    http://fiiputerea.wordpress.com/2014/05/23/maica-tereza-si-serban-groza/

  3. Nu uita ca femeia este vis de iubire, e unica, speciala si minunata! 🙂

    • Nu uit, doar că-n cazul meu nu-i valabil.
      Fizic, mă prăbuşesc, la propriu. Psihic, sunt demult jos.
      Mulţumesc!

      • “Tu ai atata sensibilitate ! Nu-ntelegi ca merita sa traiesti pentru ca sa vezi cum cad frunzele si cum apar mugurii, pentru o zi in care e soare, pentru alta in care ploua .”🙂

  4. Ridică-ți mereu privirea și zâmbește, fiindcă îți vom tot vorbi. Chiar dacă zâmbetul ți-e o imitație, s-at putea ca, în timp, să devină o obișnuință și chiar o plăcere.😉

  5. Loredana… cum mă regăsesc în rândurile tale… şi-n mine se duc războaie, de asta sper într-o întoarcere… cu… sau… fără zâmbete. Şi tristeţile au glas… eliberează…
    Aici suntem…

  6. Loredana, nu ai voie să renunţi la tine, ce înseamnă asta? Nu ştiu ce războiae se duc în tine, nu ştiu ce se întâmplă cu tine dar nu lăsa armele aşa uşor. Cum adică psihic eşti prăbuşită demult? Nu e bine aşa. Hai, capul sus. Nu te putem ajuta decât de la distanţă şi cu simple cuvinte care nu ştiu în ce măsură contează pentru tine dar trebuie să te ajuţi tu.

    • Offff, Potecuță dragă..offf! Psihicul (pesimismul) meu mă distruge fizic. Nici nu știu ce să mai zic, că încerc sau nu să ridic capul nici nu se mai pune problema. Tind să cred că nu mai vreau să-l ridic.
      Contează, clar contează cuvintele voastre.
      Mulțumesc mult că ești aici!

  7. Buna! Sunt noua pe aici, dar iti urmaresc postarile si imi par foarte aproape de sufletul meu… si te inteleg intr-o oarecare masura, uneori nimeni nu ne poate ridica daca nu o facem noi insine, eu mi-am propus asta: ca in fiecare dimineata sa ma ridic si sa multumesc pt tot ce imi ofera viata, incepand cu prima respiratie, viata in sine e un miracol si eu stiu ca pun atat de putin pret pe ea… iar zambetele sincere vin si ele… vin atunci cand nu te astepti, vin din inima.:) numai bine!

    • Bună! Îți mulțumesc că mă urmărești. E foarte bine că ai ales să faci asta și te felicit. Probabil o să-mi revin din acestă perioadă.
      Îți mulțumesc că te-ai oprit pe la mine pentru a-mi oferi un gând încurajator. Apreciez!
      Numai bine și ție!

  8. Pare ingrijorator ceea ce scrii si nu cred ca e ceva de joaca. Daca e, asa cum ai spus, o lupta in interiorul tau, din aceasta lupta poti iesi nu numai invingatoare, ci si purificata, intarita. E ca si cum ai scapa de greutati montate artificial pe tine (ce nu-ti apartin tie cu adevarat, dar pe care le porti mereu cu tine), greutati care te incomodeaza si care nu-ti dau voie sa fii asa cum esti. Poate ca ceva din interiorul tau a rasarit cu mult timp inainte, iar acum vrea sa infloreasca.
    Poate ca, datorita faptului ca „fortele combatante” sunt, oarecum, egale, lupta aceasta pustieste „pamantul” pe care se duce, insa, odata castigata aceasta batalie, va exista o perioada in care totul va creste frumos, iar refacerea va fi minunat de rapida. E o sansa buna pentru a elimina ceva ce nu-ti mai trebuie (conceptii, dorinte, principii etc.).
    Bineinteles ca se poate sa n-am dreptate, tu stii mai bine ce e cu tine.

    • E o luptă cu mine ce se vede clar pe trupul meu, și acest lucru mă distruge. Ai dreptate în ceea ce spui. Acum nu mai am nici măcar răspunsuri…
      Mulțumesc pentru încurajări!

  9. Buna intrebare. Nu suficient, desigur. Dar… uite, scriind, comunici… e foarte bine ca dai glas apasarilor… (intr-un mod atat de frumos ca esti tentat a crede ca-i fantezie)… Eu nu pot spune inca „am fost” intr-o stare asemanatoare… pentru ca sunt inca, cu un picior in groapa… dar incerc… si am tot scris… cand mai voalat, cand mai direct… am avut norocul sa dau peste doi -trei oameni ce si-au sacrificat (si o mai fac, inca) timpul si nervii”” incercand a ma lamuri… nu am acceptat din prima… uite de cand tot scriu… insa incerc. Am inteles ca nu ne putem schimba decat noi. E inauntrul nostru ceea ce momentan nu gasim… trebuie cautat…
    Am si inchis, am si sters un blog… am tacut. M-am sufocat, sincer. Pasii sunt marunti… mai dam inapoi… ne mai clatinam..
    insa…
    Da, stiu… tocmai de la mine vine…
    Numai bine…

    • Eu înțeleg tot ce-mi spui, tot ce vrei să-mi transmiți, doar că probabil acum văd doar negru în fața ochilor și de aceea nu cred că pot să fac unele lucruri.
      Mulțumesc mult pentru tot!
      Numai bine și ție!

  10. In primul rand, mie nu-mi place poza pusa de tine la aceasta postare, are in ea ceva de cosmar. Mai bine schimb-o sau nu mai pune poza aici😀 . In al doilea rand, imi faci si mie rau sa aud ca te simti tu atat de cazuta, din toate punctele de vedere. Mi se strange sufletul si nu vreau. Cum as putea sa te ajut, mai concret ? Vrei te rog sa-mi dai un mesaj pe mail, la adresa pe care o vei vedea dupa ce esti anuntata ca am comentat aici ? Te rog, da-mi un mesaj in privat sau spune-mi unde sa iti scriu eu, ca n-am rabdare sa caut pe aici. Ok ? Astept si te sarut cu drag.

    P.S. Toti avem tot felul de lupte sau obstacole, dar poate ca tu ai avut prea multe concentrate intr-un timp scurt, nu stiu. Daca e asa, ia-le pe bucatele si demonteaza-le, scapa de ele una cate una, treptat si cu rabdare, ca altfel nu ai cum. Nu te lupta cu toate odata, ca nu merge asa, trebuie sa le separi si sa le invingi. Divide et impera se potriveste si aici🙂 . Si nu mai pronunta cuvantul „testament” , ca el singur iti induce stari aiurea. Spune-i altfel, dar nu asa…. spune-i „concluzie”, de exemplu.

    Si nu mai zambi cu nimeni daca nu simti asa. Mai bine plangi atunci cand iti vine, chiar daca esti pe strada – iti pui ochelarii de soare la ochi si plangi, ca nu vede nimeni si te si linistesti.

    Si mai plange-te si tu la cei din jur, in viata reala adica. Ei stiu ca tu esti asa de trista, sau maschezi bine totul ?! Du-te si cere-le ajutorul, sunt sigura ca o sa gasesti unu, doi, trei oameni care sa te asculte si sa te ajute cumva. Te rog, Si nu uita sa-mi dai un mail, astept😀

    • Prietenii reali știu prin ce momente trec și-mi sunt alături, ca și voi de altfel. Dar oricât ajutor mi-ar oferi, în diferite feluri, nu-mi pot schimba prea mult trăirile. Eu în astfel de momente văd doar în față și cam atât. Posibil să exagerez și eu cu aceste momente din viața mea, dar faptul că din punct de vedere fizic mă cam prăbușesc, mă sperie.

      Cei din jur trebuie și merită să vadă zâmbete în jur. Nu este vina lor, ca să nu le ofer zâmbete.

      Este un „testament” pentru că este ultimul meu articol…

      De ajutat îmi este suficient că te-ai oprit din ceea ce făceai ca să-mi lași un mesaj de încurajare. Îți mulțumesc!

      P.S.: nu vreau să te întristezi, da?! O să fiu bine…:)
      Te îmbrățișez cu tot dragul!

  11. Tot eu : hai ca am vazut acum adresa ta de mail, e scrisa aici mare numai sa ai ochi s-o vezi😀 .

  12. Subscriu Confucius48.Ultima propozitie este o contradictie.Toti avem momente cand ajungem la granita limitelor insa totui depinde doar de fiecare pentru a depasi dificultatile momentului si ulterior a se depasi pe sine pentru o noua etapa de acceptare personala si emotionala.

    • Poate n-am fost prea explicită, poate am lăsat gândul meu în gol. Mă refeream la faptul că renunț la a mai scrie eu pe acest blog, dar continui să vă citesc pe voi.
      Într-adevăr, toți avem astfel de momente. Dacă le voi depăși eu pe ele sau ele pe mine rămâne de văzut.
      Mulțumesc!

  13. Mihaela C.P.

    Te astept sa revii cu optimism . Nu te lasa, viata e o lupta !🙂

  14. Adelina Gabriela

    Draga Loredana,
    Si eu am trecut chiar recent printr-o mica depresie. Chiar m-au atins vorbele tale.😦
    Imi pare rau sa aud ca o fata ca tine…😦 – eu nu te cunosc personal, insa din ce pot sesiza- frumoasa si inteligenta- trece prin astfel de momente. Trebuie sa lupti in viata! Nu te lasa niciodata! Viata merita traita intotdeauna, chiar daca ne incearca uneori de prea multe ori…
    Nu uita niciodata ca „nu vei vedea niciodata curcubeul daca nu astepti sa treaca ploaia”
    Ai grija de tine, de sanatatea ta…iar daca este ceva ce te macina cu adevarat si nu te poti ridica singura..apeleaza la un psiholog, de exemplu! Ai grija de tine! Sanatatea ta si propria persoana sunt mai importante decat orice alte lucruri…😦 sper din suflet sa auzim de bine, da!?❤

    • Îmi pare rău să aud c-ai trecut prin așa ceva, dar mă bucur că ai trecut cu bine peste.🙂 Îți mulțumesc mult pentru apreciere, complimente, pentru toate gândurile bune. Același lucru îl spun și eu despre tine, esti un om bun și cu un suflet mare.
      O să încerc să ascult toate sfaturile voastre.
      O să ne auzim cu bine și de bine, așa că să nu te întristezi, te rog!
      Îmbrățișări și pupici pentru tine!❤

  15. Orice ar fi sa stii ca omul se vindeca singur de absolut orice suferinta fizica sau psihica doar gandind pozitiv, dar trebuie sa gandesti pozitiv nu doar cu mintea ci si cu inima si sufletul adica sa-ti repeti mereu ca totul va fi bine pana cand vei si constientiza ca intr-adevar va fi bine gandint pozitiv. Pup

  16. Eu cred că vei reveni la scris, la un moment dat! >:D<

  17. renuntarea la sine… insemna un proces de atasarea pentru altcineva. altceva… ca sa se pastreze balanta nerenuntarilor…
    nu cred in renuntarea la mine insumi… si nu pentru ca as fi egosit si m-as iubi peste masura… si pentru ca nu pot sa evadez din mine, fara sa ma intorc in tarana…
    urasc intoarcerea in tarana… la orice stadiu de analiza… si as face orice ca sa ofer loc vesniciei in mine…
    vezi tu… inecatul se prinde cu disperare de paiul lui… chiar daca se aruncase cu intentie in vultoare… in timp ce biblia zice ceva de genul… ce i-ar folosi unuia sa castige toata lumea, daca se pierde pe el insusi..???
    sigur… esti libera din partea mea, sa te retragi… nici nu ar fi echitabil altfel… dar sa stii ca… ramane locul liber… ca un gol dureros…

  18. Mai bine te-ai retrage din starea asta și asta nu pentru că doar poți ci pentru că te ajută pe tine.

  19. Fiecare clipa pe care o traiesti trebuie incurajata! Trebuie sa existe totusi ceva motivant si pentru sufletul tau, care sa te ajute sa mergi mai departe. Stai cat mai mult in natura, asculta doar melodiile care iti fac placere, petreceti timpul cu personae agreabile, care sa te incurajeze si care cred in tine, fotografiaza, deseneaza, zambeste, mergi in parc, iesi la o inghetata, culege flori, fa doar lucruri care iti fac placere, schimba ce nu-ti place la tine, doreste-ti ceva mereu si nu renunta la visele tale si ai sa vezi ca vei avea din nou energie pentru a-ti trai clipele frumos asa cum visam toti de altfel.

  20. Si chiar ai de gand sa o tii asa si pe mai departe? Ia si revino-ti ca nu ajuta la nimic sa iti tot plangi de mila. Pune mana, fa ceva, implineste-ti dorintele lupta pentru ele. Propune-ti obiective si ajungi la ele.

    • Uităm în ce lume trăim…şi cu asta am spus tot.
      Vă mulţumesc!

      • Cu totii traim in aceeasi lume. Si merita sa ne demonstram ca suntem capabili sa o schimbam macar ce aceea din jurul nostru Loredana.🙂

        • Nu tuturor li se dă „voie” să trăiască în lumea asta. „N-ai experienţă” + un şut în fund. Cine nu este pus în faţa faptului împlinit nu ştie. Şi atunci ce pot eu să mai fac?!
          Eu nu mai cred în vorbe… Îmi pare rău!

          • Ori capeti experienta ori te apuci de ceva ce cunosti. Chiar daca pare mai simplu in a spune decat in a face totusi este singura solutie. Bunavointa sa fie. Fiecare dintre noi traim la fel. Deziluzia nu este solutia.

  21. Indiferent ce ti-a provocat afirmatia ” renunt la mine” …………..,
    NU RENUNTA !!! 🙂 🙂 🙂

    Aliosa.

  22. Razboiul a fost, este si va fi mereu in noi. Trebuie doar sa iesim mereu invingatori, constienti, ca ceea ce castigam este intr-adevar spre binele nostru!
    Deciziile din viata ne apartin, ni le asumam, dar trebuie luate in mod corect!

  23. Am citit si nu-mi vine sa cred ca treci prin asa ceva, Loredana! 😦 Indiferent ce s-ar intampla nu trebuie sa capitulezi, viata nu este usoara pentru nimeni, dar orice ce ni s-ar intampla trebuie sa avem incredere in noi, sa nu ne lasam prada deznadejdii! Scutura-te cu putere si fii optimista! optimismul nu e altceva decat CREDINTA! CREDINTA ca vei reusi! Nimic in viata nu se poate realiza fara speranta si incredere! Hai,zambeste-ti!
    Te imbratisez strans, strans!

  24. read with Adelina

    Ne vei lipsi :* Te astept inapoi!

  25. Draga Loredana.
    Recunosc ca nu pot trece prea des pe aici… ca de altfel pe niciunde, ma refer la Bloguri, fiind prea mult ocupata cu ce scriu.
    Totusi, am nimerit in momente unde erai foarte fericita… foarte trista… iar foarte, foarte fericita si acum… ?
    Eu iti doresc sa gasesti puterea si sa vezi viata si in momentele mai grele, asa cum iti alegi motivele de fotografiat. Da, este greu dar si drumul este lung, asa ca, speranta ne asteapta pana la sfarsitul lui.

    • Vă mulţumesc foarte mult şi mă bucură mesajul d-voastră, mai ales în momentul în care aţi precizat următoarele: „asa cum iti alegi motivele de fotografiat”. Mi-aţi descreţit fruntea şi mulţumesc şi pentru faptul că mi-aţi oferit din timpul d-voastră, ca să-mi oferiţi o încurajare.
      Toate cele bune!

  26. Din motive tehnice am trecut foarte rar pe la tine. Mea culpa! Dar m-am bucurat de fiecare dată cînd te-am văzut prezentă la mine sau prin locuri comune. Ştiam că eşti şi cumva mi-era de ajuns. Dar pentru tine, pentru tine însăţi, nu cred că e de ajuns. Poate că ai nevoie de puţină odihnă. Oferă-ţi-o. Schimbă brusc ceva, pentru a lăsa subconştientul să mediteze, să analizeze. Apoi, cînd va veni vremea, vei primi semn de la el. Dar în primul rînd, ai grijă de tine şi fizic. Eliberează-te de surplusuri inutile. Şi atunci zîmbetul va înflori din nou.

    Aştept veşti bune de la tine, curînd! Huguleţ cu drag!😉 *hugs*

  27. Eu zic ca nu ar fi vremea pentru un astfel de testament, e prea devreme, cuvintele iti sunt aproape, trebuie doar sa le vezi, te vor aduce aici, langa noi sa ne scrii. Avem nevoie de gandurile tale si chiar daca nu renunti citindu-ne, noi tot iti simtim lipsa, scrie-ne si aici!🙂

    Te pup !❤

    • Cuvintele îmi sunt aproape, dar doar ale voastre, pentru că ale mele nu se vor adunate în niciun fel.
      Probabil o să revin, dar nu acum, poate după luna iulie (poate).

      Mulţumesc pentru îndemn, mulţumesc că eşti aici.
      Te pup şi eu!

  28. Cuvinte multe nu pot sa spun, au spus ceilalti, eu intind doua maini,,,sunt in spatele aripilor…

  29. Loredana tu ai auzit cu siguranță de puterea gândului.. Ea te coboară, tot ea te ridică, Și mă refer aici atât la psihic cât și la fizic.. Imaginează-ți că ai avea un copil care să aibă nevoie de tine clipă de clipă. Fă doar un exercițiu. Spune-ți: eu pentru acest copil trebuie să fac astăzi următoarele lucruri și fă-le. Dar ține-te de ele ca o mamă responsabilă… Nu glumesc. Ia totul în serios, astăzi, mâine și câte zile va fi nevoie. Începe acum. Astăzi pe sfârșitul zilei ne auzim să vedem ce-ai făcut. ‘Nțeles?

  30. Ți-aș spune și eu că nu merită să renunți la zâmbet și cu atât mai puțin la tine. Nu renunța nici la speranța că vei trece cu bine peste ceea ce te frământă. Totul e trecător, Loredana….
    Mi-ar plăcea să cred că azi îți e un pic mai bine decât ieri.🙂

    • Uite, de oameni ca voi am nevoie mereu. Oameni „străini” care-mi oferă o încurajare sinceră şi cărora le mulţumesc, cum îţi mulţumesc şi ţie din suflet.
      Da, astăzi îmi este mai bine decât în momentul în care am scris articolul…mai am de trecut câteva hopuri, până în momentul în care voi afirma cu tărie că sunt mai bine…:)

      • O să le treci, să nu te îndoiești niciodată de puterea ta. să știi că e al naibii de mult adevăr în zicerea Ce nu te omoară, te întărește!😉
        Și știi… de câte ori mi-a fost greu să zâmbesc oamenilor, de câte ori mi-a fost lehamite de ipocrizie, de falși prieteni, mi-am regăsit zâmbetul privind cu atenție un colț de natură. Sau un petic de cer. Poate pentru că-mi spun că e păcat ca fărâma de culoare să se transforme în pată cenușie.


  31. O seara placuta ! 🙂
    Aliosa.

  32. Hmm, ştii tu Loricică dragă, fiindcă aşa îmi place să-ţi spun, în poemul meu Floarea vieţii, din discuţia noastră de pe facebook, ea, floarea a existat şi există în continuare! Ar fi frumos să exişti şi tu! Cum ar mai putea fi frumosul la fel fără tine? Spune tu, draga mea, poţi tu, te lasă inima să cionţeşti frumosul, chiar poţi, tu care iubeşti şi adori frumosul, acel frumos când îl surprinzi în poze, în articole de la care aştepţi zumzet de la noi? Vom lupta Lori, chiar aşa, vom lupta, sunt aici, suntem aici, uită-te în susul paginii şi vei vedea, frumoasa mea, îţi mai spun o dată, să ne pară rau c-am pierdut, nu că n-am încercat! Am fost o cetate şi eu, apoi ruină, iar acum sunt un simplu zid părăginit şi prefer aşa numai să-mi lase Dumnezeu răgaz să văd soarele în fiecare dimineaţă🙂 e aşa de frumos să fiu cu tine şi cu noi câţi ne-am adunat pe aici sub soare…că n-aş mai muri în veci! Scrie pe blog, vizitează-ne, numai aşa putem fi împreună, dragostea aceasta virtuală ce ne leagă înseamnă putere, înseamnă legământ, uneori pentru unii dintre noi înseamnă tot, crede-mă! E un loc unde poţi spune lumii, sunt fericită, plâng, am un necaz, sau mă bate gândul sâ plec cu voi într-o călătorie şi chiar să ne întâlnim la propriu, e o lume care ne aparţine şi la care mulţi râvnesc.Unii şi-au dorito şi n-au avuto, n-au avut norocul secolului nostru, nu putem renunţa aşa uşor, nu te las, te trag de mânecă, spune-mi ce-i cu tine, unde te doare, de ce te doare?! Eu aştept odată cu tine soarele, promit să-l prind de pe cer şi să-l bat măr, dacă nu va mai fi ca înainte🙂 i-a de aici din sacoşa asta a inimii mele peticite o îmbrăţişare, cu care să te înveleşti cât ţi-e frig la inimioară şi o castană îndesată la bostănelul ala al tău frumos, care nu nu vrea să înţeleagă că iubirea de oameni şi de Dumnezeu înseamnă împreună! Te pupăcesc!

    • M-ai răvăşit de-a dreptul şi m-ai lăsat fără pic de cuvinte. Da, mi-e dor de voi, de zumzetul vostru. M-am întristat văzând cum mi-au scăzut vizualizările (în sensul că parcă nimeni nu mai este interesat să vadă dacă am revenit într-un fel sau altul), dar cum îi spuneam şi prietenei mele, a fost alegerea mea, aşa că n-ar trebui să mă plâng acum.
      Stările mele ce-mi dau târcoale se află într-o perioadă în care-mi fac planuri, care-mi sunt date peste cap dintr-o dată, care mă fac să cred c-or să ajungă la eşec. Un colţ al buzelor zâmbeşte, altul uită să se mai ridice…Toate acestea mă cam doboară fizic.
      Probabil exagerez, sau poate nu…nu ştiu exact. Ce ştiu este că în curând o să treacă această perioadă.
      Când voi vedea soarele pe cer mă voi gândi la tine. Îţi ofer şi eu cele mai dragi îmbrăţişări, cu gânduri de bine. O să auzim de bine, cu siguranţă, pentru că trebuie.
      Îţi mulţumesc pentru tot, din tot sufletul!
      Pupici! ♡

  33. Freundliche Grüße, Wolfgang
    [googleapps domain="docs" dir="file/d/0B1tKcgY6zbDjLWc0YXFhaXBmLVE/preview" query="forcehl=1&hl=de" width="640" height="385" /]

  34. Don’t you ever forget to smile! Chiar si un pic! Exista speranta!
    Glumind un pic, e bine sa mergi cu capul in jos – m-am convins de asta cand am gasit aproape 200 de lei pe jos, pe strada :))

  1. Pingback: Într-un suflet de copil… | Poteci de dor

  2. Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: