Suspin…

          Oftez… Că o să mă pierd din nou, e sigur… c-am să mă regăsesc, e greu de spus. Suspin şi înghit lacrimi. Mă simt singură chiar şi-nconjurată de atâţia oameni. Parcă-i un zid invizibil între mine şi lume şi creşte din ce în ce mai mult. Nu ştiu cine l-a zidit, dar ce ştiu este că vreau să nu mai existe. M-apasă şi mă doare singurătatea apărută în sufletul meu, mă simt inexistentă. Cu toate acestea am ceva, am iubirea lui, e tot ce simt că mai am acum. Poate veţi spune că trebuie să-mi fie de ajuns, dar cine mă cunoaşte, ştie că sunt dependentă de oamenii din jur, dar acum mă simt singură…

                                                                ~~~

          Sunt asemenea unui copac. Stau singură-n mijlocul lumii, uitată…mă mai vizitează câte o vieţuitoare, îmi mai cântă câte un cântec de dor ş-atunci zâmbesc. Păstrez în ale mele palme, mâinile celor ce-mi cer ajutorul. Arunc spre cer lacrimile lor şi ale mele, în speranţa că se vor transforma în raze de soare ce vor face ca dorinţele să devină realitate.

behind_the_window_is_another_world_by_holunder-d4xyerlSursa foto

          M-a vizitat ploaia, mi-era dor de ea. A sosit pe înnoptat şi n-a venit singură, era însoţită de prietenii ei: vântul, tunetul şi fulgerul. Nu mai eram singură. Cred că a fost ploaia ce mi-a lăsat într-o altă noapte, pe pervaz, o scrisoare.

                                                                ~ ~ ~

          Scriu cu cerneală albastră câteva rânduri pe foi albe, dar lacrimile ce mi se scurg pe obraji şi udă filele parcă sunt radiere. E agitaţie pe coala de hârtie. Câte un cuvânt încearcă să se ascundă după mâna mea stângă ce încearcă să salveze ce poate şi ce mintea mea crede că-i este de ajutor. Cuvintele s-au ascuns aşa de bine încât s-au lipit de palma mea, iar eu în încercarea de a-mi opri lacrimile să mai curgă, le şterg cu mâna şi toate cuvintele dispar… şi iarăşi eu suspin.

e2e687311f387ad361989c05c27fd704Sursa foto

 

 

Posted on 11/04/2014, in Uncategorized. Bookmark the permalink. 42 comentarii.

  1. Se pare ca ploaia e magica zilele acestea. Lore, numai bine sa te inconjoare!

  2. Nu cred ca oamenii din jur ar trebui sa reprezinte o dependenta atat de puternica.
    Eu, una, sunt complet detasata de majoritatea oamnilor, in afara de bineinteles, iubitul meu.
    Practic, e singurul care ma poate intrista atat de rau,

  3. Poate n-o sa te ajute prea mult ce-ri spun, dar „zidul” de care spui e ca un fel de sindrom al timpurilor actuale si care candva, mai demult, nu exista. Mie mi se pare ca de el se plang multi in jurul nostru, noi toti de fapt, fara ca sa putem sa gasim o iesire din izolarea de care spui. Adica toti suferim de insingurare, mai mult sau mai putin, daca exceptam persoanele apropiate care ne raman alaturi orice ar fi. Si pe ei trebuie sa ii vezi si cam atat. Poate ca e un pret platit pentru accesul la viata virtuala, care alta data nu exista nici in imaginatia cea mai bogata. Asa ca acum avem unele avantaje, in paralel cu dezavantajele insotitoare. E mai usor sa aflam unii despre altii indirect, pe caile netului, decat sa ne vedem si sa interactionam direct. Din comoditate, obisnuinta sau din timiditate, nu conteaza de ce. Uneori ma gandesc ce ar fi daca ar disparea comunicarea virtuala, cum s-ar intoarce omul la normal, ca sa zic asa ? Generatiilor mai vechi le-ar fi mai usor, pentru ca deja stiu cum era alta data – dar celor mai tineri cred ca li s-ar parea imposibil sa traiasca asa, ar avea poate un soc de adaptare la nou, cu cine stie ce efecte. Si ca sa nu te mai retin, cauta sa-ti faci viata buna fara sa ai nevoie de compania oamenilor, ca poate ei nu mai au energie pentru altii. Si sa te bucuri de prezenta celor cu care rezonezi, atunci cand asta se intampla, ca de un cadou. Ca asa e lumea acum, chiar daca toti suferim, pe ascuns sau afisat, de zidurile aparute intre noi toti… si pe care, culmea, nimeni nu le vrea. E ciudat.
    Sa ai un week-end placut, fara lacrimi si chiar si fara ploaie, ca a plouat destul deja . Ba chiar un pic de soare ar fi binevenit🙂 >:)<

    • Da, timpul ce trece ne dă bătăi de cap. Totul e pe repede înainte și nimeni nu mai stă să se uite și la sufletul meu/tău, n-are timp, nu mai vrea, s-a săturat și tot așa. Ai spus tu tot ce trebuia spus. Ce vreau eu să-ți mai spun este faptul că eu nu pot să-mi fac viața bună fără să ei, eu trăiesc prin ei. Da, poate că nu-i bine așa, dar asta sunt.
      Îți mulțumesc mult și din suflet, pentru toate cuvintele! Te îmbrățișez cu mult drag și îți doresc un weekend frumos! Te pup cu drag!🙂

      • Atunci cauta-i tu pe ei, pe toti cei de care ai nevoie. Nu cred ca se supara cineva daca le spui ca prezenta lor, o vorba, un sfat iti sunt necesare din partea lor, uneori. Daca te refuza nu pierzi nimic. Pe principiul ca daca joci, pierzi sau castigi, dar daca nu joci pierzi sigur. Fa orice ca sa nu fii trista, atunci cand simti ca iti da tarcoale… starea aceea😉 . Si eu te pup ! Si imi place tatuajul tau, daca tu esti in poza, iar daca nu esti, tot imi place, ca e deosebit🙂

        • Mulțumesc, mulțumesc mult! Așa voi face!🙂
          Nu, nu sunt eu în fotografie. Mi-ar fi plăcut mie să-mi aparțină fotografia și tatuajul. Și da, e deosebit, de aceea am și ales fotografia aceasta.🙂

  4. Te rog din suflet, nu mai suspina…
    Lasa speranta sa intre-n viata ta !

    🐱🐻

  5. Îmi pare rău că suspini, Loredana. Îţi înţeleg starea prin care treci, însă, singura care te poate ajuta să treci peste această situaţie eşti doar tu însuţi. Te rog să nu mi-o iei în nume de rău. Departe de mine gândul. Dar din experienţa mea, am ajuns să înţeleg că, nimeni nu te poate ajuta mai bine decât, tu, pe tine însuţi, pentru că tu singur te cunoşti mai bine, îţi cunoşti gândurile, frământările, puterile, nevoile, limitele. Ceilalţi oameni din jurul tău, te pot chiar încurca prin sfaturile lor, încât să ajungi să nu te recunoşti.
    O seară minunată îţi doresc. Loredana. Te îmbrăţişez cu mult drag.🙂

    • Da, înțeleg ce spui și știu că așa este. Îți mulțumesc mult, Ștefania! De îmbrățișări duc lipsă (mai ales de cele reale), așa că îmbrățișarea ta mă bucură și ți-o ofer și eu cu același drag.🙂 O seară liniștită!

  6. O sa fie ok, toate vor fi ok intr-un final. Nu te simti singura, deoarece nu esti. Toti te inconjoara chiar daca tu nu ii vezi. Iubirea face ca sufletul sa fie plin de extaz si fericire, nu te simtit singura, ma repet din nou, nu esti! Pusii :*

  7. in pofida sentimentului singuratatii… niciodata… absolut nicodata… nu suntem singuri, pentru ca eternitatea care ne-a creat, este mereu cu noi si ne sustine…
    este drept ca, oameni fiind, mereu ne dorim mai mult decat prezenta divinului… ne dorim prezenta semenlui nostru… si mi se pare numai normal sa fie asa…
    sugerez… ca zilnic sa ii fii aproape cuiva, dintre cei ce se simt singuri… fara sa te gandesti la singuratatea ta… si vei vedea apoi… ca este o terapie extraordinara…
    nimic nu este mai frumos si mai benefic, decat facerea de bine…
    sa ai zi minunata… asa iti doresc…ba chiar si mai mult decat atat…

    • Să știți că sunt aproape de sufletele mele dragi întotdeauna, dar câteodată mă cam simt dată uitării și de aici singurătatea aceasta. Vă mulțumesc pentru toate aceste cuvinte, vă mulțumesc mult!
      Și d-voastră să aveți o zi frumoasă și însorită.🙂

  8. Eu am venit să-ţi aduc un buchet de raze de soare, hai să ne plimbăm în mintea noastră inventând lumi fără bariere pline de fericire, hai Lori, avem timp, suntem făcuţi din nemărginire, eternitate şi iubire veşnică!

  9. Bună ziua Loredana,
    Vă mulțumim pentru vizita dumneavoastră.
    Zi frumoasă pentru tine.
    Pupici.

  10. Mi-ar fi plăcut să găsesc un articol nou, în semn că ți-a fugit Tristețea în lume…
    Nu știu de ce, dar am avut imboldul să-ți dăruiesc asta…

    Sper să îți placă.🙂

    • O să sosească acel articol, vei vedea. Mai trebuie să m-aşteptaţi aici, pentru că şi eu am de așteptat ceva ce sper să creeze un articol pe măsura aşteptărilor voastre.

      Îţi mulţumesc mult pentru darul oferit, mi-a plăcut mult…m-a emoţionat.

      Îţi doresc numai bine şi multă linişte şi îţi mulţumesc că eşti încă aici.🙂

  11. genial…superb!❤

  12. Va fi bine, Loreana mea draga!
    Mereu va fi bine, si tu stii de ce spun asta! >:D<❤

  13. Vin târziu la aceste rânduri…și vreau să-ți spun că trebuie să te găsești ne-singură în iubirea lui. Eu am pierdut această prezență și știu că există singurătate și mai mare…și mai dureroasă…
    Și apoi, te îmbrățișez. Ți-aș da o bucățică de ne-singurătate, dar nu știu cum…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: