Un simplu om!

             Ma numesc Milu Loredana- Ileana, am 24 de ani (degeaba). Am terminat o facultate de Stiinte Juridice si Administrative si sunt in cautarea unui loc de munca de cativa ani buni, dar fara niciun succes😦 , si nici nu vad nimic in viitorul apropiat, in acest sens😦 .

In lumea asta dura si fara inteles,

Unde toti vor experienta,

Iar eu n-am de ales…

Decat sa sper doar in tacere la ce, poate, candva va exista.

Aceasta este una din cauzele care ma doboara la pamant tot timpul, una din cele mai „grave” pentru mine. Ma ridic, ma scutur si zambesc intr-un final, dar o iau de la capat iarasi si mi-e frica si de sperantele ce mi le fac.

Atunci cand totul mi se pare ca prind-un sens,

Apar iar nori si iarasi ploi.

Eu doar doresc sa-mi fac un viitor, si-n viata doar un sens,

Eu nu vreau sa primesc, vreau un cer doar fara nori.

             Poate unora aceasta „problema” e una puerila si poate ca-mi vor spune ca nu lupt cu adevarat pentru ceea ce vreau sau ma vor critica. Dar, doar eu stiu cat de mult mi-e greu sa sper.

Imagine

              Singurele persoane care reusesc sa ma fac sa zambesc, si-mi dau aceste sperante sunt doua la numar: Andrei (iubitul meu)♥ si Denisa (unica mea prietena adevarata)❣ In primul rand, lor le multumesc, si apoi voua! ツ

Posted on 04/04/2013, in Uncategorized. Bookmark the permalink. 47 comentarii.

  1. Trec prin aceleasi momente ca si tine.Nu vad nicio solutie,e tragic,groaznic,horror.N-avem drum liber…NIMIC!Deja m-am enervat

  2. Ai făcut bine ca nu ai renunțat la scris:). O zi minunată dragă Loredana.

  3. Sunt sigura ca va rasari soarele, trebuie !!
    Dumnezeu te va ajuta, sunt sigura de asta… rabdare, atat trebuie sa avem !

    „La orice fel de provocare,
    Mereu s-aştepţi şi să fii tare.
    Apoi, când tu vei reuşi,
    Sunt sigură…că vei zâmbi.”
    http://rosedeny.wordpress.com/2012/07/08/destin/

    Te pup !!!♥♥♥

  4. Este dureros atunci cand societatea nu iti ofera o sansa, mai ales ca ti-ai dat silinta sa termini o facultate, iar acum iti doresti din tot sufletul sa muncesti si sa-ti faci un rost in viata. Am aceeasi varsta ca tine, si ma aflu intr-o situatie similara. Faza cu „experienta” imi provoaca scarba, si de fiecare data cand o aud din partea angajatorilor, ma conving de faptul ca acei oameni sunt foarte egoisti. Ei nu au curajul sa dea posibilitatea tinerilor de a se afirma, si de a-si pune in valoare capacitatile. Au o mentalitate bolnava, si se ascund in spatele acelei clauze superficiale…
    In orice caz…acei 24 de ani nu ii avem degeaba.

  5. O zi frumoasa pentru tine, Loredana!
    Curaj!

  6. JK Bevill - Lost Creek Publishing

    Reblogged this on lost creek publishing.

  7. melanietoulouse

    Bonjour Loredana! Am ezitat si evitat sa bifez „like”, sper sa ma-ntelegi de ce…
    Salutari toulousene însorite si cei 3 „b”: bonne santé, bon courage et bonne chance!
    O zi senina, afar’ si-n suflet… Amicalement, Mélanie

  8. supernaturalvibes

    STOP!!!! Soarta nu-ti este scrisa undeva!!!!Ti-o modelezi tu pas cu pas, cu fiecare GAND, cu fiecare AFIRMATIE !!!!! Aceasta viata, chiar daca nu ai cerut-o tu, ti-a fost oferita cu un scop.Scutura-te de tot ce te conditioneaza negativ in jurul tau si GASESTE-L !!!!
    NU MAI PRIVI PERSOANELE „REALIZATE” DE JOS IN SUS !!!! FOCUSEAZA-TE EXCLUSIV PE GANDURILE POZITIVE SI NU PIERDE NICIODATA DIN VEDERE ACEST ASPECT !!! NICIODATA !!!!
    Nu mai proceda babeste si nu mai pune „raul” in fata.Este cea mai mare greseala deoarece te conditionezi negativ instantaneu.
    Fa aceste lucruri si o sa vezi ca rezultatele nu vor intarzia sa apara.In definitiv ce ai de pierdut?Mult succes!!!!!

    • Sunt prea pesimista, ca sa folosesc acel NICIODATA, ma cunosc mult prea bine. Dar o sa incerc sa va ascult sfatul.

      Va multumesc mult pentru aceasta indrumare morala!🙂

      O zi frumoasa!

  9. Loredana,

    cu „nu ştiu ce al tău”, dar nu ştiu să-ţi spun ce anume e, m-ai făcut să-mi fie deodată ruşine că m-am gândit – fie şi doar aşa, ca un sfert de gând – să şterg blogul.
    Am văzut că în 19 ai spus că n-o să mai postezi. Din 2007 până în 2009 am avut un alt blog, gavrosh, tot pe wordpress, pe care l-am şters dintr-o aiureală şi dintr-un capriciu. Apoi, mai târziu, mi-a părut foarte rău şi aş fi făcut orice să … mă fi oprit cineva să n-o fac.
    Acum sunt supărată pe mine pentru că am reacţionat foarte prost într-o situaţie în care nu trebuia să reacţionez deloc şi am întristat o fiinţă care s-a chinuit cu mine preţ de 3 ani, cu migală, cu încredere, cu răbdare să mă facă să-mi dau seama cine sunt şi să acţionez în consecinţă.

    Am fost (şi mai sunt într-o măsură, dar se va remedia curând sau chiar acum) un om foarte nesigur. Dacă drumul din faţa mea a devenit altul decât credeam eu că trebuie să fie, m-am speriat şi m-am ghemuit în mine. Nu asta e calea… Dacă vei dori, putem discuta despre asta. Acum doar îţi mulţumesc că … m-ai făcut să mă ruşinez de gândul meu şi mă bucur foarte mult că te cunosc.🙂

    • Pur si simplu, nu mai am cuvinte. M-ati emotionat adanc. Reusiti sa ma faceti sa fiu mai optimista, doar prin simplul fapt ca imi oferiti atentie.

      Si eu ma bucur ca am ocazia sa va cunosc!🙂

      Va multumesc enorm!

      S-aveti o seara minunatat, asa cum sunteti d-voastra!🙂

      • Scrisesem un raspuns si s-a sters🙂, am apasat o tasta si s-a pierdut undeva…
        Nu-i nimic, il scriu din nou.
        Chiar in momentul in care ai „gandit” ca nu meriti atentie, Universul a tresarit si s-a intors spre tine. Modestia si umilitatea sunt calitati, nu defecte. Si totul in univers este modest, se intampla pe tacute, fara ostentatie.
        Nu ai de ce sa-mi multumesti, eu am de ce sa-ti multumesc, m-ai facut sa-mi fie rusine de mine – si eu sunt relativ nerusinata :)))

        Am trecut si eu prin „nu pot”, „nu merit”, „nu sunt in stare”. O-ho… Si inca mai trec. Inca am cicatrici proaspete, abia au prins pojghita. Exista in noi un suflet atotputernic, superb, desavarsit, fara sa fie trufas. E destul sa-si doreasca ceva, orice si o porneste ca tancul, nu tine cont de nimic. Dar mai exista „ceva”… Ei, „ceva-ul” acela e … in mintea noastra. Toate obstacolele sunt in mintea noastra, daca am reusit sa ne stapanim acea parte plangacioasa, lasa, fricoasa a mintii noastre putem obtine tot ce vrem. Dar „lupta cu balaurul” e continua si incepe in momentul in care „ne oprim din a ne plange de mila”. Acesta e primul pas in a ne recupera pe noi ca fiinte sublime.

        Mai vorbim. Am citit enorm despre dezvoltare personala. Am si practicat una, alta. Ei, increderea a venit in momentul in care cineva strain, o fiinta pe care n-o cunosc personal, n-am vazut-o niciodata a avut o incredere atat de mare incat m-a ridicat de pe mine. Sigur, teoretic stiam tot ce trebuie sa fac. Doar ca-mi lipsea „mobilul”. Vei reusi sa-ti gasesti un sens, un serviciu, tot ce-ti doresti. Vei vedea. Incepe prin a crede asta cu toata convingerea si prin a-ti fi rusine sa nu-i dezamagesti pe cei care au pus in tine incredera lor.🙂 Asa cum ai facut tu astazi…🙂

        Stiam ce-o sa-mi zica Cella, ne cunoastem de milenii.🙂 Dar ce mi-ai zis tu… Ca ma astepti acolo… Pai cum sa lasi un om sa astepte acolo? Doamne Dumnezeule, nu trebuie sa astepte nimeni!
        Seara frumoasa, suflet frumos!

        • Ma bucur enorm s-aud ca am „oprit” un om din drum, in sensul bun!😀 Parca prind si eu curaj.
          Intr-o perioada am citit si eu despre dezvoltarea personala, psihologie, etc, dar brusc am renuntat. Cred ca o s-o iau de la capat.🙂

          Va multumesc inca o data pentru cuvintele frumoase!

          Si d-voastra sa aveti o seara minunata!😀

          • Cartile ajuta, din punct de vedere al teoriei, al construirii pasilor.
            Dar mai trebuie ceva. O credinta interioara ferma ca vei reusi. Si credinta asta se obtine „oprind toate gandurile”. Aseaza-te undeva unde te simti tu bine. Relaxeaza-te. Respira. Unu- doi -trei -patru- cinci. Expira. Unu- doi – trei – patru – cinci. Nu e niciun gand in mintea ta. Daca apare vreunul, urmareste-l fara sa te implici. Evident ca „mintea ta plangacioasa care-ti spune ca nu poti” nu vrea sa piarda „controlul” asupra ta… Roaga-te. „Doamne Iisuse Christoase, miluieste-ma pe mine pacatoasa”. Repeta asta in minte incercand s-o cobori in inima. Daca poti sa te rogi cu inima, e perfect. Iarta-te, indiferent ce crezi ca ai facut. Neiertarea e ca un lest, ca o suta de miliarde de tone pe care le caram dupa noi.

  10. Draga mea, sa nu renunti niciodata, sa fii optimista si increzatoare in viitor ! daca gandesti pozitiv si ai sperante … tot universul lucreaza pentru tine 💡

  11. Lala,îţi scriu, cu umed sub pleoape.
    Nu ştiam că treci prin asemenea cumplite clipe!
    Necazul este, că nu-ţi pot oferi, decât clipe auzite
    Aşa cum ţi-a recomandat Gabriela”Rugăciunea din inimă”, îţi sugerez şi eu, poate o prostioară!
    Scrie-ţi într-un caiet, scurt, clar, decis:”Eu, Lala, voi rezolva, în ciuda aparenţelor insurmontabile, problema existenţei!”
    Reciteşte dimineaţa şi seara, simţind că rezolvarea nu e departe, aşa cum îţi sunt aproape Andrei, şi Denisa, şi Gabriela, şi eu, Onu, ca şi întreg Universul.
    Scoate din trăirea ta, povara gândurilor, că alţii, la 24ani, ar fi realizat cine ştie ce.
    Şi tu ai o realizare minunată.
    Îl ai pe Andrei.
    Şi cum spune frezii, „în curând, tot Universul, va începe să lucreze pentru tine!
    „ÎNCEARCĂ,vei vedea, Scrisul, te va ajuta!
    Cu Prietenie!
    Onu

    • Va multumesc din suflet pentru acest mesaj emotionat…mi-a ajuns undeva in adancul sufletului.

      Va multumesc pentru toate incurajarile, pentru simplu fapt ca-mi oferiti atentie, mie, gandurilor si trairilor mele.

      Va multumesc pentru ca m-ati suprins placut cu acest mesaj.🙂

      Sa aveti parte de zile minunate, asa ca sufletul d-voastra frumos si bun.🙂

      • Lala,

        Azi noapte, nu ştiu, prin ce mecanism al firii, mi-am amintit duios, de tine.
        Şi am înţeles, că am omis să-ţi spun un lucru esenţial.
        O fac acum!
        Anume, doar azi, nu-i ziua sansei de a da un interviu profesional, decisiv, pentru tine.
        Şi te întreb, eşti pregătită, pentru un asemenea moment?
        Retoric, desigur, ca pretext pentru cele ce urmează.
        Anume, nu irosi timpul, în aşteptarea şansei.
        Dacă ai o facultate, construieşte-ţi variante, cărora va trebui să le faci faţă.
        Trebuie să demonstrezi şansei, că eşti pregătită să-i răspunzi exigenţelor sale.
        Şi pentru asta, nu uita :REPETITIO EST MATER STUDIORUM.
        Nu te superi, sper, pentru acest sfat! Toate cele bune!
        Madi şi Onu

        • Intrebarea este: care sansa?
          Ca nu vad niciuna, nu primesc niciuna.

          O zi placuta!

          • Sansa, nu-i decât una, asa cumsi tu eşti unică. Gandeşte-o, construeşte-o psihomental, simte-o,pe gustultău Fă din ea o păpuşă, răsfaţă-o,preţuiţi-vă,iubiţi-vă.Fii pregătită să-i răspunzi, şi la cele maifantasmagorice întrebări ,aşa cum îi răspundeai lui Andrei.
            Dechide pe blog, o pvestire:!Şansa şi eu.”Ia-o în joacă, şi va deveni realitate!Dacă sugestiile mele îţi par absurde,încearcă-le într-o manieră strict personală. Oricum, comportă-te, ca şi cum ai trăi starea respectivă.
            Noapte senină!
            Madi şi Onu

            • Nu, nu consider ca-s absurde. Sunt incurajatoare, normale si de luat aminte.

              Pana la urma trebuie sa se concretizeze prezentul si viitorul meu.🙂

              Va multumesc inca o data pentru tot!

              O noapte linistita!

  12. Fiecare lucru vine la timpul lui. Greutatile ne unesc de cei dragi si tot cu ajutorul lor ne dam seama cine ne este cu adevarat aproape. Important este sa nu ne pierdem niciodata increderea in noi. Nu am o reteta miraculoasa. Poate aceea ca toata viata am invatat si am crezut in mine. Asta m-a si salvat atunci cand am fost pe marginea prapastiei. Mi-am pierdut de cateva ori increderea in cei din jur, in iubire, in familie, in oameni. Dar niciodata in mine! M-am tras din abisul depresiei si incet, incet, am recladit: familia, iubirea, finantele. Am pierdut iubiri si prieteni. Insa am inteles ca primul si ultimul om din viata mea sunt EU. Important este sa nu ma pierd pe mine. Gandeste pozitiv si bucura-te ca traiesti, ca esti frumoasa, inteligenta si sanatoasa. Vor veni si celelalte, la timpiul potrivit. Imbratisari. Altesse

    • M-am pierdut demult şi de prea multe ori. Nimic din toate cele enumerate de tine, adică „traiesti, ca esti frumoasa, inteligenta si sanatoasa” nu mă ajută să-mi fac o viaţă fără griji. Se zice că dacă ai sănătate le poţi face pe toate, dar nu-i aşa, când te loveşti de pereţi şi uşi închise în cursul prea multor ani. E greu! Nu te contrazic, dar e mult prea greu în unele situaţii.
      Eu îţi mulţumesc foarte mult pentru aceste cuvinte încurajatoare.
      Te îmbrăţişez, cu drag!

      • Nimic pe lume nu imi pare a fi mai greu decat lupta dintre viata si moarte. Atunci cand pierzi orice dorinta de a trai si trebuie sa te agati de orice din tine pentru a supravietui. Adevarata lupta cred ca este aceea cu noi insine/ insene. Stiu ca este mult prea greu in multe situatii. Insa nu este imposibil! Esti un om drag sufletului meu, stii asta! Vei reusi! Te pup, fata frumoasa!

  1. Pingback: Scrisori către absolut (I) | Gabriela Savitsky

  2. Pingback: Independență inexistentă… | ~ Loredana Milu ~

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: